Costache Ioanid – Șapte uși

05/04/2012 la 1:40 pm | Publicat în Praise Adonai, Versuri | Lasă un comentariu
Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

La o uşă cu păcate
(cum sunt toate…)
a bătut încetişor
mâna cea cu sfânt izvor.
A bătut cu bunătate.
Însă omul cu zăvor
era prins de Asmodeu
într-un somn adânc şi greu.

Şi-a bătut din nou la uşă
braţul dragostei divine.
-Cine bate? Cine bate? Citește mai departe

Anunțuri

Ierusalime, cetate împodobită

31/10/2011 la 12:15 pm | Publicat în Cântate, Praise Adonai, Versuri, Video | Lasă un comentariu
Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

VIDEO: Gabriel Gorcea și prietenii-Ierusalime, cetate împodobită (vol.5)-2009

1.Ierusalime, cetate împodobită
Cu străzi de aur, de-argint şi de cristal
De pe pământ al meu dor se ridică
S-ajung la Tine, să scap de orice val.

Aş vrea s-ajung la Tine
Să scap de orice suspine
Şi să mă uit la frumuseţea Ta
Căci tot ce-i pe pământ
Este goană după vânt
Şi nu pot să-mi găsesc fericirea.

2.Aş vrea să-ţi văd porţile ferecate
Ce n-au asemănare pe pământ
Şi-n ziua-n care vor fi descuiate
Să intre pe ele poporul sfânt.

3.Aş vrea să văd pomul vieţii care
Cu atâtea roade e împodobit
Şi râul vieţii cu ape limpezi
De-a lungul cetăţii curge liniştit.

4.Aş vrea să văd pururea a Ta splendoare
Să umblu pe-ntinsul Tău minunat,
În Tine rămân  pe vecie
Privind mereu spre al meu Împărat.

Strigă către Domnul!…

05/09/2011 la 12:02 pm | Publicat în Praise Adonai, Versuri, Video | 1 comentariu
Etichete: , , , , , , , , ,

Ce poți face în momentele cele mai apăsătoare , când povara vieții pe acest pământ ți se pare prea mare și prea greu de dus, când ești îngrijorat și copleșit de furia lumii?

Strigă către Domnul, căci El nu te lasă!

Eu am cautat pe Domnul si mi-a raspuns: m-a izbavit din toate temerile mele.” (Ps. 34:4)

VIDEO: Speranța și Prietenii, vol. 6, Strigă către Domnul 2010

1.Când te afli-ngrijorat
Strigă către Domnul
De povară, de păcat
Strigă către Domnul!

Cor: /: Strigă către Domnul!
Orişice te-apasă
Strigă către Domnul!
Căci El nu te lasă. :/

2.Dacă vreii să fii mai sfânt
Strigă către Domnul!
O lumină pe pământ
Strigă către Domnul!

3.Pentru cauza vieţii noi
Strigă către Domnul
Pentru ziua de apoi
Strigă către Domnul!

4.Frământat de ce va fi
Strigă către Domnul!
Pentru vremuri ce-or veni
Strigă către Domnul!

5.Pentru ultima ta zi
Strigă către Domnul!
Izbăvit de chin vei fi
Strigă către Domnul!

Isus în celulă, de Radu Gyr

24/03/2011 la 11:31 am | Publicat în Praise Adonai, Versuri | Lasă un comentariu
Etichete: , , , , , , , , , ,

Foto: karunalayatrust.org

Azi noapte Isus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce’nalt parea Crist!
Luna venea după El, în celulă
Și-L, facea mai înalt și mai trist.

Mâinile Lui, păreau crini pe morminte,
Ochii adânci ca niște păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veștminte
Argintându-I pe mâini vechi spărturi.

Uimit am sărit de sub pătura sură:
– De unde vii Doamne, din ce veac?
Isus a dus lin un deget la gură
Și mi-a facut semn ca sa tac.

S-a așezat lânga mine pe rogojină:
– Pune-Mi pe răni mâna ta!
Pe glezne-avea urme de cuie și rugină
Parca purtase lanțuri cândva.

Oftând și-a intins truditele oase
Pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina dar zăbrelele groase,
Lungeau pe zăpada Lui, vărgi.

Părea celula munte, părea căpățână
Și mișunau păduchi și guzgani.
Am simțit cum îmi cade capul pe mână
Și-am adormit o mie de ani…

Când m-am deșteptat din afunda genună,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă și era lună,
Numai Isus nu era nicăiri…

Am întins brațele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: niciun răspuns!
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
Cu sulița lor m-au străpuns…

– Unde ești Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de cățui…
M-am pipăit… și pe mâinile mele,
Am găsit urmele cuielor Lui.

(Închisoarea Aiud)

Să-nalț jertfa ta, Isuse

12/01/2011 la 12:19 am | Publicat în Praise Adonai, Versuri | 1 comentariu
Etichete: , , , , ,

Să-nalț jertfa Ta, Isuse,
Mai întâi și mai deplin,
Harurile ei aduse
Și comorile-i nespuse,

Iată ce doresc, iată ce doresc,
Iată, ce doresc, Amin!

Să spun despre crucea-Ți sfântă,
Despre darul ei divin,
Azi când lumea se frământă
Și pe-a morții căi se-avântă.

Să cânt Golgota măreață
Într-un cantec mai senin,
Spre-o eternă dimineață,
Doamne-aprinde-a mea viață.

Autor: Nicolae Moldoveanu

Foto: blogetery.com

„Pentru cine?” de Costache Ioanid

02/07/2010 la 8:28 am | Publicat în Versuri | 4 comentarii


Pe cărările razlețe
dintre zâmbet și suspine,
ți se pune o-ntrebare:
Pentru cine,
spune,
pentru cine oare
e atâta frumusețe,
e atâta gingășie
într-o floare?
Pentru cine s-ar desprinde
din broaboada
de zăpadă
ghiocelul în april,
dacă n-ar fi ochi să-l vadă,
Citește mai departe…

Eu nu sunt mai mult…

26/04/2010 la 7:38 am | Publicat în Praise Adonai, Versuri | 2 comentarii
Etichete: , , ,

Eu nu sunt mai mult decât fulgul de nea.
Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutură clipa din timpul deplin,
Surâde și cade și altele vin.

Eu nu sunt mai mult ca un fir de parâng.
ce coasa îl taie și furcile-l strâng.
Țărâna rămâne și uită de el,
și alt fir se-nalță și moare la fel.

Eu nu sunt mai mult ca o umbră-n abis.
Dar drumul spre stele oricând mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafar cu chip marmoreu,
Pe fruntea mea, însa, e scris Dumnezeu!

de Costache Ioanid

De ce?

07/02/2010 la 4:28 pm | Publicat în Praise Adonai, Versuri | Lasă un comentariu
Etichete: , , , , , , ,

Pe o stradă am zărit o fetiță
Tremurând, într-o rochie rubțire;
Fetița își pierduse speranța
De a mai primi o strachină de mâncare bună
Revoltată, l-am întrebat pe Dumnezeu:
De ce permiți acest lucru?
De ce nu iei măsuri în privința asta
?”
Multă vreme, Domnul nu mi se adresase.
Dar în noaptea aceea, răspunsul a venit,
Destul de promt:
Ba am luat măsuri, să fii sigură de asta:
Te-am creat pe tine
!”

Autor necunoscut
Poezia a fost trimisă de sora Mary Rose McGeady,
De la Mânăstire

Sursa: Supă de pui pentru suflet de creștin, de Jack Canfield, Mark Victor Hansen, Patty Aubery, Nancy Mitchell

De la vecinul din iad…

16/01/2010 la 9:33 pm | Publicat în Praise Adonai, Versuri | 5 comentarii
Etichete: , , , ,

Mi-ai fost vecin și cumsecade
Nu ne-am certat, nu ne-am urât
Mi-ai fost prieten, chiar și frate
De ce n-ai spus că sunt pierdut?

N-aveai încredere în mine
Și nici în alți vecini la fel,
Știai de Dumnezeu prea bine,
De ce n-ai spus nimic de El?

Vecine bun, vecine dragă,
O vorba dacă mi-ai fi spus
Ce fericit aș fi în slavă
Și cum ți-aș mulțumi nespus!

Citește mai departe…

„Păstrează” de Costache Ioanid

09/10/2009 la 6:58 pm | Publicat în Praise Adonai, Versuri | 2 comentarii
Etichete: , ,

Păstrează ochii fără vină,
O clipă nu-i lăsa furaţi.
Plutind pe valul greu de tină,
Stă nufărul ca o lumină.
Păstrează ochii fără vină,
Mereu pentru Isus curaţi.

Păstrează pentru El urechea,
Să n-o laşi pradă nimănui.
O şoaptă, cea dintâi, străvechea,
A smuls din Paradis perechea.
Păstrează pentru El urechea
Sfinţită pentru glasul Lui. Citeşte mai departe…

„Aştept…” de Petru Dugulescu

06/10/2009 la 8:41 pm | Publicat în Praise Adonai, Versuri | Lasă un comentariu
Etichete: , , , , ,

În vremi de necaz şi-ncercare,
Spre Tine nădejdea-mi îndrept
Cerând părintească-ndurare –
Te laud, Te slăvesc şi aştept…

În urmă sunt ani de suspine
Şi alţii de-or fi, îi aştept,
Cerând să te-nduri şi de mine –
Mă rog, mă încred, şi aştept… Citeşte mai departe…

Rugăciunea lui John Milton

13/09/2009 la 5:46 pm | Publicat în Citate, Praise Adonai, Rugăciune, Versuri | Lasă un comentariu
Etichete: , , , ,

Mai presus de orice templu
O, Duhule,
Tu preferi mai cu seamă
O inimă curată
Şi integră.

Învaţă-mă Tu,
Cel ce cunoşti,
Căci Tu ai fost
De la început.

Stăteai întocmai
Ca un porumbel
Cu aripile puternice întinse,
Urzind imensul abis
Şi fecundându-l.

O, Duhule,
Iluminează
Tot ce este în mine
Întuneric.

(Rugăciune rostită de John Milton atunci când a început să scrie „Paradisul pierdut”)

„Tâlharul” de Costache Ioanid

11/09/2009 la 4:38 pm | Publicat în Praise Adonai, Versuri | 1 comentariu
Etichete: , , , , , , , ,

Când citeşti Scriptura Sfântă şi rămâi pe gânduri dus,
parcă vezi prin ceaţa vremii cum, pe Golgota, Isus
înălţă spre cer privirea, dornic pironind văzduhul,
până pleoapele-I căzură peste ochii buni. Iar Duhul,
dezlegat, porni în grabă jos, în închisoarea morţii,
în Şeol, să frângă-n două, pentru-ai Săi, zăvorul porţii.

Şi te-nalţi apoi ca gândul în Eden. Şi vezi în zare
o cetate de lumină cu oştiri în sărbătoare.
Vezi pe porţile înalte de cleştar dintr-o bucată
heruvimi cu patru aripi şi cu spada-nflăcărată,
înălţându-se ca zorii peste floarea primăverii.
Dar deodată, din trompete dau un lung semnal străjerii. Citeşte mai departe…

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.