Isus în celulă, de Radu Gyr

24/03/2011 la 11:31 am | Publicat în Praise Adonai, Versuri | Lasă un comentariu
Etichete: , , , , , , , , , ,

Foto: karunalayatrust.org

Azi noapte Isus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist și ce’nalt parea Crist!
Luna venea după El, în celulă
Și-L, facea mai înalt și mai trist.

Mâinile Lui, păreau crini pe morminte,
Ochii adânci ca niște păduri.
Luna-L bătea cu argint pe veștminte
Argintându-I pe mâini vechi spărturi.

Uimit am sărit de sub pătura sură:
– De unde vii Doamne, din ce veac?
Isus a dus lin un deget la gură
Și mi-a facut semn ca sa tac.

S-a așezat lânga mine pe rogojină:
– Pune-Mi pe răni mâna ta!
Pe glezne-avea urme de cuie și rugină
Parca purtase lanțuri cândva.

Oftând și-a intins truditele oase
Pe rogojina mea cu libărci.
Luna lumina dar zăbrelele groase,
Lungeau pe zăpada Lui, vărgi.

Părea celula munte, părea căpățână
Și mișunau păduchi și guzgani.
Am simțit cum îmi cade capul pe mână
Și-am adormit o mie de ani…

Când m-am deșteptat din afunda genună,
Miroseau paiele a trandafiri.
Eram în celulă și era lună,
Numai Isus nu era nicăiri…

Am întins brațele, nimeni, tăcere.
Am întrebat zidul: niciun răspuns!
Doar razele reci, ascuțite-n unghere,
Cu sulița lor m-au străpuns…

– Unde ești Doamne? Am urlat la zăbrele.
Din lună venea fum de cățui…
M-am pipăit… și pe mâinile mele,
Am găsit urmele cuielor Lui.

(Închisoarea Aiud)

Anunțuri

Lasă un comentariu »

RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.
Entries și comentarii feeds.

%d blogeri au apreciat asta: